Regulamentul jocului de polo a suferit câteva ajustări la startul noului sezon competițional. Acestea sunt prezentate în cele ce urmează:
5.1 – Fiecare echipă se va compune din cel mult 13 sportivi: 11 jucători și 2 portari.
O echipă va începe jocul cu șapte jucători, din care unul va fi portarul și va purta cască roșie.
Cele 5 rezerve vor fi folosite ca înlocuitori și 1 portar de rezervă poate fi folosit numai ca înlocuitor de portar.
Unei echipe care joacă cu mai puțin de șapte jucători nu i se va cere să aibă portar.
12.1 – Fiecare echipă poate solicita un timeout pe fiecare repriză de joc.
Așadar, fiecare echipă are la dispoziție patru timpi de odihnă pe meci. Aceștia nu se reportează de la o repriză la alta, adică în eventualitatea în care nu a solicitat timp de odihnă în prima repriză, echipa în cauza nu poate să îl ceară ulterior (în repriza a 2-a, a 3-a sau a 4-a).
21.8 (faulturi sancționate cu eliminare) – Împiedicarea sau prevenirea în orice alt mod mișcarea liberă a unui adversar care nu are posesia mingii, inclusiv înotul peste umerii, spatele sau picioarele adversarului. “Posesia mingii” înseamnă ridicarea, purtarea sau atingerea ei, dar nu include driblingul (conducerea mingii).
Această regulă se aplică pentru a avantaja echipa din atac. Dacă se declanșează un contraatac și se comite un fault ce limitează atacul, jucătorul care l-a comis va fi eliminat. Primul lucru pe care arbitrii trebuie să îl aibă în vedere este dacă adversarul deține mingea, deoarece dacă este așa jucătorul advers nu va putea fi penalizat pentru “împiedicare”. A deține mingea înseamnă ca jucătorul să o țină deasupra apei sau să înoate cu ea în mână sau este în contact cu mingea când aceasta este pe apă. Înotul cu mingea (driblingul) nu este considerat “posesie”.
O formă obișnuită de împiedicare este atunci când jucătorul înoată peste picioarele adversarului reducând astfel ritmul cu care acesta se poate mișca și interferînd cu mișcarea normală a picioarelor acestuia.
O altă formă este înotul peste umerii adversarului. Trebuie ținut minte și faptul că faultul de împiedicare poate fi comis și de jucătorul aflat în posesia mingii. De exemplu, un jucător care ține o mână pe minge încearcă să dea la o parte adversarul pentru a obține mai mult spațiu. Un jucător aflat în posesia mingii împiedică adversarul prin împingerea acestuia cu capul. Orice mișcare violentă din partea jucătorului aflat în posesia mingii poate fi considerată mișcare agresivă, lovire sau brutalitate.
21.10 (faulturi sancționate cu eliminare) – Folosirea ambelor mâini pentru a ține sau bloca adversarul oriunde în terenul de joc.
21.11 (faulturi sancționate cu eliminare) – Dacă în timpul unei schimbări de posesie, un jucător aflat în apărare comite fault asupra oricărui, oriunde în jumătatea terenului de joc aferentă echipei în atac.
Această regulă se aplică dacă echipa ce pierde posesia mingii încearcă să restricționeze atacul celeilalte echipe prin comiterea de fault asupra unui jucător al echipei aflate în atac înainte ca jucătorul respectiv să traverseze linia care demarchează jumătatea terenului de joc.
21.15 – În cazul eliminării simultane a doi jucători din echipe adverse în tmpul jocului, ambii jucători sunt eliminați timp de 20 de secunde. Ceasul de posesie de 30 de secunde nu va fi resetat și jocul reîncepe prin executarea unei lovituri libere de către echipa care se afla în posesia mingii, Dacă niciuna din echipe nu era în posesia mingii la momentul semnalării eliminătilor, ceasul de posesie de 30 de secunde este resetat și jocul se va relua printr-o lovitură neutră.
Ambii jucători eliminați sub incidența acestei reguli, vor avea permisiunea de a reintra la următoarea cea mai apropiată situație de la regula WP 21.3 sau la următorul schimb de posesie. Dacă doi jucători au fost eliminați sub incidența acestei reguli și sunt eligibili pentru reintrare, arbitrul îi poate semnala cu mâna jucătorului intrarea de îndată ce acesta este gata de reintrare. Arbitrul nu trebuie să aștepte până ce ambii jucători sunt gata de reintrare.
Sursă: h2opolo.ro