CSM Oradea a repurtat o victorie importantă pe terenul vicecampioanei în exercițiu a României, BC Mureș. Meciul desfășurat miercuri (19.02), s-a încheiat cu scorul de 78-74.
A fost un meci în care planul de joc al CSM-ului a fost să limiteze forța ofensivă impresionantă a adversarului. Acest lucru este extrem de dificil de realizat atunci când întâlnești o echipă cu atăția jucători capabili să puncteze de la mare distanță, cărora li se adaugă un pivot clasic cu procedee de excepție, respectiv un jucător de poziția 4 modern, extrem de periculos din orice zonă a terenului.
În pofida armelor impresionante atât ca număr cât și ca procedee, BC Mureș a fost limitată pe faza ofensivă de o apărare impresionantă a CSM-ului. Antrenorul Cristian Achim adoră faza de apărare, iar acest lucru se vede de ani buni în jocul CSM-ului. Totuși, provocarea este cu atât mai mare în acest sezon, când structura echipei a suferit modificări semnificative, fiind nevoie de timp pentru construirea unui sistem defensiv colectiv care să se preteze nucleului actual de jucători pe de o parte și să fie eficient pe termen lung împotriva principalelor forțe ale campionatului pe de alta. O mostră de apărare eficientă au oferit Subotic și colegii săi în „Junglă”.
Bihorenii au apelat la apărare individuală întrucât orice alt sistem defensiv este sinucidere împotriva lui BC Mureș. În acest sistem defensiv, extrem de important a fost modul în care jucătorii s-au poziționat în apărarea om la om. Mâna de pătrundere a lui Peciukas și Jelenic a fost blocată, poziția de deny fiind cheia jocului defensiv pentru CSM. În aceste condiții majoritatea acțiunilor jucate cu pozițiile 2 și 3 s-au încheiat cu aruncare contestată de la distanță sau semidistanță pentru baschetbaliștii Mureșului.
Statistica confirmă acest lucru: 2/13 la aruncările de trei puncte pentru cei patru oameni de poziție 2-3 ai Mureșului. Lupusavei nu a avut nicio aruncare deschisă, astfel încât el nici măcar nu s-a uitat la coș, în vreme ce Jelenic, Peciukas și Brown au fost impreciși, după ce mâna apărătorului le-a deranjat vizibilitatea și spațiul de acțiune. Totuși, cel din urmă a avut două reușite de-a dreptul imposibile din interiorul semicercului, însă ele au găsit răspuns în acțiunile lui Franklin.
Marele semn de întrebare pentru apărarea orădeană în acest meci a fost reacția la pick (blocaj) pe centru. De acolo izvorăsc acțiunile finalizate cu nonșalanță de vicecampioni, fie prin angajarea lui Mladenovic în spațiul de trei secunde, fie prin aruncare de trei puncte din blocaj. Desigur există și a 3-a variantă în jocul Mureșului, la fel de periculoasă, și anume dacă un al 3-lea apărător strânge la poziția 1, cu switch (schimbare de apărător), atunci foarte probabil Martinic își va hrăni shooterii cu mingi utile pe semicerc. Aceasta este cheia succesului pentru vicecampioni în acest sezon: blocajul pe centru.
Cu un Mladenovic impecabil ca roller (întoarcerea spre coș după blocaj), Mureșul a stat în meciul cu Oradea. De asemenea, Martinic a punctat de trei ori pe astfel de acțiuni cu aruncare din blocaj, însă a fost anihilat în multe alte ocazii. De multe ori Martinic are calitatea de a specula orice milimetru lăsat liber de apărarea adversă, însă acești milimetri au fost acoperiți exemplar de Subotic în partida de la Târgu-Mureș.
Revenind la Vujadin Subotic, trebuie notat că muntenegreanul a fost mult mai eficient în apărare individuală la Goran Martinic decât ne permite statistica să constatăm. Jucătorul CSM-ului și-a hăitui compatriotul, însă nu trebuie omis faptul că până la urmă Martinic este o veritabilă mașinărie pe finalizare.
Ofensiva CSM-ului a trăit în principal dintr-un om. Acesta este William Franklin. Căpitanul a creat câteva situații de superioritate pentru colegii săi de echipă. De asemenea, Will a punctat cu generozitate, având o mulțime de acțiuni individuale de mare efect. A fost o nouă seară în care echipa a avut nevoie de productivitatea sa pe tabela de marcaj, iar Franklin nu a dezamăgit. A dat dovadă de mult sânge rece și de inspirație până la capăt, dovadă în acest sens fiind pasa decisivă de excepție pentru Titus Nicoară la coșul care a stabilit rezultatul final, consemnat cu opt secunde rămase pe timpul de joc. Lucruri impresionante ținând cont de faptul că americanul nu este genul de jucător care să se intereseze de statistica individuală.
Nu trebuie omis ajutorul oferit de Reinar Hallik, cu o reușită de trei puncte în finalul sfertului trei. De asemenea, prezența lui Titus Nicoară în teren, în ambele faze ale jocului, a facilitat o prezență mereu amenințătoare în zona de trei secunde. Orădeanul a devenit o veritabilă sperietoare pentru adversari, fiind extrem de productiv sub ambele coșuri în pofida arsenalului relativ limitat de care acesta dispune. Titus a transformat aruncarea care a consfințit victoria, numărul 14 de la CSM Oradea demonstrând încă o dată că este un jucător cerebral și care își păstrează sângele rece chiar și în momentele cruciale ale unui meci. De altfel și alți jucători au avut contribuții în această partidă, grupul fiind cel care a câștigat acest meci.
CSM Oradea a evitat căderile inexplicabile consemnate în partidele anterioare. Roș-albaștrii au găsit o linie cât de cât constantă pe parcursul acestui meci. Desigur cele șase posesii pierdute în sfertul 2 cântăresc destul de greu, însă apărarea pe tranziție și de deny au ferit formația bihoreană de o cădere în adevăratul sens al cuvântului.
În încheiere, Cristian Achim a oferit o nouă nostră de măiestrie de ordin tactic. Acest lucru vine dublat de executarea corectă a indicațiilor venite din partea băncii tehnice cu privire la modul în care jucătorii au aplicat planul pregătit deosebit de meticulos la antrenamentele premergătoare meciului.
Foto: Roby Boros