Apariția jocului de baschet la Oradea

Istoria ne arată faptul că sportul și discipline sportive au influențat orașele din Europa. Același lucru este valabil pentru municipiul Oradea.

Această localitate a făcut parte din monarhia austro-ungară, astfel încât influențele acestuia erau foarte puternice. Jocul de baschet în Oradea a fost precedat de o altă disciplină sportivă foarte asemănătoare. Este vorba despre korfball – singura disciplină sportivă cu mingea, de echipă, care în prezent se joacă cu echipe mixte (băieți și fete).

Lucru confirmat de faptul că la începutul secolului al XX-lea, în mai multe localități din Transilvania, inclusiv Oradea, korfball-ul a fost prima disciplină practicată ce a implicat aruncarea mingii la un inel.

Korfball este un sport care se aseamănă cu baschetul. Chiar dacă în zilele noastre acesta nu mai e la fel de popular și cu siguranță este mult diferit, în vremurile de început ale mișcării sportive și a celor două discipline, korball-ul și baschetul se asemănau.

Un indiciu în acest sens este legat de faptul că la început și baschetul s-a jucat fără panou. Acesta a fost implementat de către inventator, James Naismith, pentru că spectatorii priveau din balcon, de care era fixat coșul de piersici. Pentru a preveni intervențiile spectatorilor asupra mingii aruncate spre coș el a instalat un panou din sârmă, înlocuit la scurt timp de unul confecționat din lemn. Apariția panoului nu a fost idee inițială a jocului de baschet. Așadar, asemănarea este cu atât mai puternică cu korfball-ul.

Korball a fost cunoscut drept jocul cu mingea la inel, deoarece pentru a puncta mingea trebuia să treacă printr-un inel fixat la o înălțime de aproape patru metri. În schimb, baschetul a fost cunoscut drept jocul cu mingea la coș.

Influența despre care se menționează în deschiderea acestui material se referă la faptul că monarhia austro-ungară a adus korfball-ul la Oradea undeva în jurul anului 1910. Acest lucru se datorează faptul că majoritatea oamenilor care au absolvit facultăți și școli cu studii superioare, care au activat apoi ca profesori, și-au completat studiile la Budapesta, Viena sau Munchen, toate orașe cuprinse în Germania sau Austro-Ungaria. Korfball-ul a fost inventat de un olandez, pe nume Nico Broekhuysen. Este o disciplină preluată însă de germani și austro-ungari, fiind astfel predat de profesorii de educație fizică din școlile orădene în perioada ante și interbelică.

Oradea a făcut parte din Austro-Ungaria până în 1918. La încheierea Primului Război Mondial, Oradea a devenit parte din România. Cu toate acestea, influențele austro-ungare s-au resimțit puternic în continuare asupra orașului și a întregii zone de vest a Transilvaniei.

Prima pomenire documentată a jocului de baschet în Oradea datează din data de 28 noiembrie 1920. Este vorba despre un articol publicat în Sport Hirlap. Este vorba despre un articol semnat Wilfred N. Keller, directorul YMCA din statul american Ohio. Acesta a pledat pentru jocul de baschet, notând că este necesară introducerea unui nou canal de joacă. Keller descrie jocul cu mingea la coș (baschetul) în felul următor:

„Basketball este un joc minunat. Arcuiește corpul celui care îl joacă și oferă momente excitante spectatorilor.”

Interesant este că la sfârșitul lunii noiembrie 1920, în Oradea exista deja un teren de baschet, amenajat în aer liber. Acesta a fost amplasat în curtea fostei școli de jandarmi, locul în care actualmente este sediul Facultății de Educației Fizică și Sport din cadrul Universității Oradea.

Pe data de 13 decembrie 1920, același Sport Hirlap salută prezența în Oradea a lui James W. Kirk, directorul secției de atletism de la YMCA, fost jucător și antrenor de baschet la Universitatea Wooster Ohio. Acesta a petrecut o perioadă de câteva luni în Oradea, perioadă în care s-a implicat în promovarea jocului de baschet.

Jocul cu mingea la coș (baschet) a început să câștige teren în această parte de lume după 1921. An în care la Budapesta a fost tradus regulamentul jocului de baschet. În Oradea, la acea vreme, limba maghiară se vorbea aproape în fiecare casă. Profesorii de educație fizică au primit regulamentul și au început să-l predea, învățându-i pe elevi regulamentul și principiile disciplinei inventate în urmă cu 30 ani de către Dr. James Naismith.

Baschetul a câștigat teren la 1923, atunci când în Liceul Gojdu au fost implementate mai multe clase de limba română. În paralel, la începutul anilor 20, jocul de baschet a prins rădăcini în București, prin intermediul Înaltului Comandament Nord-American. Acesta a donat echipamentul sportiv adus în Europa pe timpul primei conflagrații mondiale cu scopul de a le oferi soldaților americani diferite modalități de ocupare a timpului liber în perioada petrecută în Europa. Așa a luat ființă jocul de baschet în România.

Cu toate acestea, pe parcursul celui de-al 3-lea deceniu al secolului trecut, korfball-ul a avut mai mulți adepți. Baschetul a început să câștige în popularitate la Oradea în anii 30, dar criza economică abătută asupra orașului a reprezentat o piedică, costurile construirii de noi terenuri pentru jocul de baschet fiind însemnate. Popularitatea jocului de baschet a crescut în primul rând între elevii de școală. De asemenea, studenții orădeni, plecați la școli de studii superioare din centre universitate veneau acasă în vacanțe și se strângeau pentru a oferi mostre cu privire la progresul pe care jocul l-a înregistrat în alte părți.

Cel mai cunoscut loc pentru practicarea baschetului în Oradea în cea de-a 2-a jumătate a anilor 30 a fost sala de sport a Liceului Evreiesc, actualmente Colegiul Național Iosif Vulcan. Aici a fost amenajat un teren de baschet regulamentar, cu panouri, lucru ce a oferit pasionaților posibilitatea să practice jocul cu mingea la coș în perioada de iarnă. În schimb, grădina Muzeului de Antichități (str. Muzeului), a servit drept loc de reunire pentru practicarea jocului de baschet în aer liber. Aici se pregăteau și atleții de performanță, aceștia dobândind cunoștințe în baschet având în vedere că la acea vreme Federația Ungară de Atletism păstorea și jocul de baschet.

Jocul de baschet și-a făcut debutul în programul olimpic la Berlin, în anul 1936. Chiar dacă România nu a participat, influențele austro-ungare s-au resimțit, mai mulți cetățeni orădeni fiind prezenți în metropola germană, asistând la triumful istoric al americanilor în finala cu Canada, scor 19-8.

Astfel, în 1937, la Cluj-Napoca, s-a organizat primul campionat regional cu participarea unor echipe din orașele transilvane. Oradea a câștigat competiția, apreciindu-se atunci că poziționarea geografică a făcut ca jocul de baschet să fie mai avansat la Oradea decât în celelalte orașe. Acest lucru se datorează faptului că Ungaria organiza deja un campionat național de baschet încă din 1923, lucru care în România avea să se întâmple de abia după cel de-al 2-lea Război Mondial.

Baschetul feminin a început în Oradea de abia după 1940. Din cauza mentalității, până atunci femeilor nu le-a fost permis să fie văzute în locuri publice făcând mișcare.

Ulterior, baschetul a cunoscut o creștere spectaculoasă în popularitate. El a devenit o formă frecvent utilizată de petrecere a timpului liber în Oradea. De altfel, cu trecerea timpului aproape toate școlile din oraș au amenajat terenuri de baschet în aer liber, unele construind chiar și terenuri de baschet indoor. Baschetul a devenit o formă de viață, iar pauzele de la școli sunt o dovadă cât se poate de clară a faptului că aproape toți copiii au jucat baschet sau aruncat mingea la coș cel puțin o dată.

Sursă: Traian Petru Clonda – Trecutul jocului de baschet masculin din Oradea
Foto: Ilustrație de la un meci de baschet mixt jucat în Oradea la 1 Mai 1955