Daniel Dillon, cel mai eficient jucător al CSM-ului în Meciul 3 al semifinalei cu BC Mureș, a vorbit despre întreaga serie și parcursul echipei în acest sezon competițional:
„Am jucat bine până în acest punct al sezonului, cu precădere în ultima perioadă. Scopul nostru a fost să ajungem în finală și am reușit acest lucru. De acum încolo ne concentrăm asupra finalei.
Cred că principalul argument în succesul nostru constă în rotația pe care o avem. Este un lucru foarte important pentru noi și faptul că jucăm în mod constant în 9-10 oameni ne-a adus aici. Este limpede că nu puteam să câștigăm atâtea meciuri dacă nu exista această rotație și dacă nu aveam atâția jucători capabili să contribuie generos.
În ceea ce privește Meciul 3, am câștigat pe fondul aceluiași mod de desfășurare al jocului pentru noi. Am jucat în aceeași rotație, iar începând din sfertul al 3-lea avantajul lungimii acesteia s-a văzut. Cu siguranță ne-a ajutat și faptul că am marcat aproape tot ce am aruncat la coș, dar ideea este să putem continua să jucăm în această rotație indiferent care va fi numele adversarului din finală.”
Întrebat dacă rivalizează cu Radovan Markovic după ce a avut 6/6 la aruncările de la mare distanță, Dillon a precizat:
„Rade m-a felicitat pentru prestația din acest meci. Nu am cum să rivalizez cu el deoarece știe toată lumea de ce este în stare acest om. În ceea ce mă privește, pe parcursul ultimelor săptămâni am aruncat foarte bine de la mare distanță la antrenament. Am încercat să fac același lucru și în meciuri. Mă bucur foarte tare că am reușit la Meciul 3.
Nu pot să promit că voi continua în acest mod. Niciun jucător din lume nu are procentaj 100% la aruncările de la distanță. Promit că voi continua să fac același lucru la antrenament și alături de colegi vom lăsa totul în teren la meciurile din finală.
Le-am spus colegilor după meci că în măsura în care aruncările mele continuau să intre în coș mi s-a părut că cilindrul se tot lărgește. La un moment dat mi s-a părut că orice aș arunca la coș va intra. A fost un sentiment extraordinar.”
Dillon a fost chestionat pe marginea formei arătate de echipă pe parcursul acestui sezon, făcându-se referire la perioada mai puțin fastă din returul fazei regulate:
„Nu știu exact să spun ce anume s-a schimbat față de momentele dificile din retur. Cu siguranță toate echipele au urcușuri și coborâșuri de formă sportivă pe parcursul unui sezon. Nu există nicio echipă care să joace constant la fel de bine pe tot parcursul unui an. Nu mă refer aici la rezultate, pentru că uneori poți câștiga chiar dacă nu evoluezi cel mai bine posibil. Cred că nivelul nostru a ajuns punctul minim în lunile ianuarie și februarie. În ceea ce privește parcursul din playoff cred că înfrângerea din finala cupei ne-a ajutat din punct de vedere motivațional.
Până la urmă cel mai important moment al sezonului este playoff-ul. Toată lumea își dorește să atingă forma sportivă maximă în aceste meciuri și sunt fericit pentru că văd dorința de victorie în ochii tuturor colegilor mei. Sunt convins că munca bună de la antrenament, jocul colectiv și dacă nu ne gândim că inevitabil trebuie să vină și înfrângerea, sunt lucrurile care ne pot conduce în continuare spre evoluții și rezultate bune.
Eu cred că echipa noastră a dat dovadă de caracter în condițiile în care ne luptăm exemplar la fiecare meci și atunci când jocul nostru nu funcționează la cel mai bun nivel reușim să recuperăm. Faptul că nu cedăm ține de caracter.”
În cadrul unei atmosfere destinse, jurnaliștii prezenți la conferința de presă i-au comunicat lui Daniel faptul că reușita sa de la sfârșitul sfertului 3 în Meciul 1 al seriei cu BC Mureș va rămâne vie în amintirea suporterilor orădeni. Dillon a fost întrebat dacă obișnuiește să efectueze cu regularitate astfel de aruncări la antrenament:
„Călin (n.r. Pop), antrenorul secund al echipei noastre, era foarte nervos la finalul acelui sfert și m-a chemat la bancă să beau niște apă, să mă concentrez pentru sfertul decisiv al acelui meci. Eu am decis să arunc mingea și astfel s-a născut acea reușită. Nu obișnuiesc să marchez astfel de aruncări la antrenament, cu toate că mai organizăm concursuri de aruncări imposibile. Oricum i-am comunicat lui Călin că ar trebui să le predea această aruncare copiilor cu care lucrează la nivel juvenil (râde).
În ceea ce privește reușita, atunci nu am văzut coșul atât de mare precum la Meciul 3 (râde). Când am dat drumul mingii nu m-am gândit că va intra, mai ales că traiectoria a fost parcă sinusoidală. Înainte ca mingea să intre în coș am început să râd pentru că pe măsură ce se apropia de coș eram tot mai convins de faptul că va intra.”