A venit la Oradea ca un necunoscut pentru publicul local. Se întâmpla în anul 2009. Atunci când în realitate deja era apreciat de oamenii din fenomen pentru aportul avut la formarea lui Dragoș Andrei, a câștigat un titlu de campion la nivel juvenil și mai ales pentru faptul că din nimic a creat la Râmnicu-Vâlcea o echipă de prim eșalon. Pe care tot el a promovat-o.
Era cunoscut pentru activitatea de jucător avută. Pentru contribuția adusă la promovarea Piteștiului în primul eșalon baschetbalistic al țării. A fost privit întotdeauna cu respect de către antrenori pentru că s-a arătat întotdeauna preocupat de jocul întregii echipe. Când ești jucător se spune că e mai simplu, deoarece depinzi doar de tine. Când ești antrenor e mai dificil, deoarece tu ești responsabil de rezultat, dar poți influența jocul doar prin mesajele pe care le transmiți actorilor principali, jucătorii.
Cristian Achim a înțeles acest lucru încă de pe vremea când a jucat baschet. Era limpede că trebuie să o apuce pe calea antrenoratului. Cei șapte ani scurși de la venirea la Oradea confirmă faptul că acest om e făcut să antreneze și să conducă. Este omul de care se leagă ascensiunea baschetului orădean.
Nu voi ține prelegeri despre cum a reușit Achim să obțină rezultate mai bune decât a recomandat-o bugetul echipei. Nu voi discuta nici despre rolul avut de acest antrenor în dezvoltarea majorității jucătorilor pe care îi pregătește sau câți dintre ei au jucat cel mai bun baschet al carierei sub îndrumarea sa. Cum nu doresc nici să evidențiez că priceperea lui ca antrenor are mai mari merite decât eforturile altora în succesul înregistrat de CSM Oradea în acești ani. Sunt destui oameni care cred că se pricep la evaluarea unui antrenor.
Eu vreau să remarc alte lucruri. Unul dintre ele constă în faptul că acest om a avut un rol extraordinar la creșterea sportului orădean. La creșterea baschetului orădean. La creșterea popularității municipiului Oradea în țară și peste hotare. A venit în orașul nostru mânat de o poftă de a munci impresionantă. Lucru pe care ar trebui să-l luăm drept exemplu. O poftă de a activa în cel mai dinamic, spectaculos, inteligent, dar atât de nebun sport.
Cristian Achim a ajuns campion al României. A izbutit această performanță la cârma lui CSM Oradea. La distanță de șapte ani de la începutul colaborării. Nu voi sta să vă spun cât de frumoși au fost acești ani. Chiar dacă au fost. Uneori poate a fost greu, alteori părea imposibil de continuat. Dar, el și CSM-ul, au mers mai departe. Împreună. Chiar dacă uneori a fost foarte greu. Pentru că în sport nu are cum să fie altfel.
Însă dincolo de titlul de campion, dincolo de anii frumoși și de câteva momente foarte grele, Cristian Achim a adus la Oradea ceva ce nimeni altcineva nu ar fi putut. A adus dragostea pentru baschet. A implementat oamenilor plăcerea de a sta cu sufletul la gură câte două ore în Arena Antonio Alexe. Locul în care se strânge atâta pasiune și atâta emoție la fiecare meci. A adus orădenilor baschetul frumos, educat și inteligent, muncit și antrenat. Le-a oferit baschetul de înaltă performanță. Iar ei îl iubesc pentru asta…
…Și îl practică tot mai mulți. La orice categorie de vârstă, fie de agrement sau de performanță.
Foto: Roby Boros