12 iunie 2014 este ziua în care se va disputa cel mai important meci al sezonului competițional 2013/14 în baschetul masculin din România. CSM Oradea se deplasează la Ploiești, acolo unde susține Meciul 5 al finalei Ligii Naționale, adversar fiind CSU Asesoft din localitate.
Un meci. Dar ce meci!
CSM Oradea va disputa cel mai important meci din câte a avut până la această oră.
11 ani au trecut de la înființare.
9 ani petrecuți în primul eșalon.
Multe meciuri s-au disputat în această perioadă. Mai exact CSM a disputat 288 de meciuri oficiale în Liga Națională! Au fost multe momente dificile, atât pe parchet, cât și în afara lui.
Unii nu au fost suficient de buni. Fie că ei sunt jucători, antrenori, membri ai staff-ului, manageri, președinți, sponsori sau chiar suporteri. Toți alcătuiesc echipa, iar atunci când ceva sau cineva nu se potrivește în mecanism acest lucru se simte pe termen lung.
Au trecut 11 ani, perioadă în care piesele s-au tot schimbat. Perioadă pentru unii scurtă, pentru alții lungă. În cele din urmă s-a ajuns la formula actuală. O formulă în care CSM Oradea a ajuns în finala LNBM. Și a ajuns în ultimul meci al finalei.
Au fost ani, înainte de 2003, când baschetul în Oradea nu a existat. Au fost ani în care nimeni nici măcar nu pomenea această disciplină sportivă. Apoi a venit înființarea unui club privat, care în scurt timp a fost preluat de Clubul Sportiv Municipal.
Echipa a promovat în prima ligă, iar după un sezon în care a izbutit să avanseze în playoff au urmat câțiva ani în care rezultatele n-au fost la nivelul dorințelor. Dar apoi lucrurile au început să se schimbe.
În ultimii cinci CSM Oradea a făcut pași mărunți. Așa cum îi face un copilaș. Mărunți, dar în direcția potrivită. Iar copilașul a crescut. A continuat să crească de la un an la altul până când s-a transformat într-un tânăr respectabil. Astfel a crescut echipa de baschet din Oradea, iar pe 12 iunie aceasta va disputa cel mai important meci din istoria baschetbalistică a orașului.
Adversarul este redutabil. CSU Asesoft Ploiești. Acea echipă care joacă finala campionatului de atâția ani câți are CSM Oradea în toată existența sa. Tocmai de aceea va fi atât de greu. Ei au ceea ce noi dorim. Ei știu cum se joacă astfel de meciuri. Noi nu știm. Însă știm că ne dorim. Ne dorim atât de tare. Și este atât de aproape. Este la un meci distanță.
11 ani se rezumă la un singur meci. Drumul a fost lung, greu și anevoios. Dar ne apropiem de ceea ce la un moment dat ne-am temut până să și visăm.
Sunt convins că mulți dintre orădeni sunt mândri că sunt contemporani cu această echipă. Sunt mândri că au posibilitatea de a privi la fiecare sfârșit de săptămână echipa de baschet a Clubului Sportiv Municipal Oradea. Sunt încântați să-l aibă pe Titus Nicoară, un orădean de-al lor, ca vioara întâi din punct de vedere al productivității. Sunt încântați de spectacolul oferit de Daniel Dillon, de talentul extraordinar al lui Vujadin Subotic, de reușitele pe final de meci semnate Will Franklin ori de triplele lui Radovan Markovic. Tot așa cum nu pot fi uitați Nemanja Maric, Sasha Topcov, Andjelko Mandic sau Milos Pesic. Și sunt mândri că un profesor de sport, cu o minte atât de sclipitoare, ambiție deosebită și disponibilitate de muncă precum cele etalate de Cristian Achim, îi face fericiți câte două ore pe săptămână.
Știm că vrem și că putem. Mai presus de aceste lucruri este faptul că avem o șansă pe care nu mulți o au. Avem șansa la care unii dintre noi se gândesc cu înfrigurare. Unii dintre noi conștientizează că aici se ajunge tare greu. Avem șansa de a scrie istorie în sportul nostru. Avem șansa de a scrie istorie cu mâna noastră.
Un meci cât istoria unui club. Un meci cât un sezon fantastic. Un meci, unul cum nu a mai fost altul. Suntem atât de aproape!